N-AM TIMP!

Trăim pe fugă, mîncăm pe fugă, iubim pe fugă, dormim pe fugă. Între dimineață și seara, e sprintul. Ne trezim că trec anotimpurile peste noi. Apropo, e toamnă de mult... Anii fug și ei. Ne ardem viața in birouri rigide, în zgomotul tastelor, închiși în calculatoare, despre care ne amăgim că ne-ar fi ferestre spre lume.

Visam pe google, rîdem pe facebook. Ne trăim iubirile în sms-uri și ne amăgim c-am fi fericiți. Ii sunăm pe cei dragi în grabă, poate din automatism, ca apoi să-i repezim, aruncîndule in față arogantul "N-am timp!"

Discuții, telefoane, nervi. Nici o pauză de respirație. Roboți, prizioneri în propriile vieți. De parcă dacă ne-am opri, am pierde Trenul...

Uneori, simpt nevoie să-mi cer timpul înapoi. Dar N-AM TIMP să fac asta!